- un mic dejun acasa: gustos si in compania unei juma de episod din Grey’s anatomy, senzatie rara, eventual numai de duminica.
- „Egoistul” la matineu: o experienta unica, acum imi pare rau ca nu m-am lasat in voia lacrimilor atunci cand le-am simtit venind.
- Cu pretul, prea mic zice el, al diminetii lui Florin de acum 2 saptamani cand a stat vreo 2 ore la coada la TNB sa prinda bilete.
- Cu doi prieteni dragi si un burticel de baiat ce sta sa intre in lumea cea mare si frumoasa, ce ne-au impartasit si entuziasmul si lacrimile.
- o plimbare in gradina botanica: aer curat, ceva verde pe ici pe colo, parfum de primavara, soare caaald si o adiere placuta.
- rasete, glume si amintiri in compania altor doi prieteni dragi: senzatie senina, relaxata si placuta.
- mi-am facut si o noua prietena, mai mititica (vreo 6 luni) Maria: de neuitat senzatia de a o simti strangandu-se in bratele tale.
- o masa la resto in compania celor de mai sus: senzatiile continua, si tocmai ni se facuse foame.
- un joc de canasta, aproape l-am terminat: daca-ti place un joc fain si antrenant, mie una mi-era dor.
- un pic de munca – cam pana la ora asta: acuma depinde de gust, unora nu le place, dar mie daca imi statea acel ceva muncit pe cap, acum imi asigura un somn mai linistit.
- o sa termin duminica asta, plinaaa, cu jumatatea ramasa de la primu’ punct + eventual o cana de lapte cald.
Perfect, nu? 🙂
De-ale Castorului... 
Madelaine said,
martie 30, 2009 la 12:16 pm
cu duminci de-astea construiesti amintiri…iti doresc cat mai multe….si sambete la fel 🙂
castoritza said,
aprilie 1, 2009 la 3:46 pm
@Madelaine: ce trist imi pare ca avem nevoie de anumite zile, ca avem nevoie sa construim amintiri… cand de fapt fiecare zi ar trebui sa fie traita astfel incat sa ne amintim de ea, de la sine… 🙂 Daaar, in rest sunt bine :P. Mercic la fel si tie M. 😉
Cristina said,
aprilie 1, 2009 la 11:51 am
cum sa nu iubim duminicile? mai ales daca incep si sfarsesc ca cea din povestea ta.
Si da, cred ca „Egoistul” merita vazut… eu inca mai sper:)
castoritza said,
aprilie 1, 2009 la 3:52 pm
@Cristina: coreeect! cum sa nu… si cand te gandesti ca eu de abia de curand am inceput sa imi pretuiesc duminicile … pana atunci erau folosite la a rezolva tot ce nu apucasem sa rezolv in restul saptamanii… 😦
Si „Egoistul”… e cu coada la TNB, e ca pe vremea lu’ cel ce nu trebe pomenit :), dar eu zic ca merita.