Daca-i 1 decemberie, pai atunci e Sibiu. Asta e al doilea an si am descoperit ca imi place ideea si am sa incerc sa ma tin de „program”…
Inceput
Am plecat de acasa in my electoral outfit… total intamplator… cu o geanta cumparata din mall vineri seara si cu niste adidasi cumparati acum vreun an si nepurtati nici macar o singura data. Deh asteptau si ei (alegerile…) geanta potrivita, precum si plecarea la Sibiu…
Am facut rezervare de joi pt autocarul de sambata dimineata la 6:30.Vineri noapte m-am culcat la 2:30 si am incercat sa ma trezesc la 4:30. Nu am reusit. Am plecat pe la 6 – 6:05 din fata blocului cu dl. Castor intr-o agitatie teribila, deoarece erau sanse bune sa pierd autocarul, rezervarea deja o pierdusem pt ca ar fi trebuit sa fiu acolo la 6:10. Am ajuns la 6:28, am prins ultimul loc din autocar, si dupa ce ca avusesem noroc cu carul (de am ajuns din Timpuri Noi la autogara Militari in 17 minute), am avut si locul pe care mi-l doream: in randul din dreapta, in fata, locul de la geam…
Asa ca am mers cu autocarul, ca nu mai e tren direct spre Sibiu, de una singura, si am realizat ca ma simteam ca in vacanta, nu stiu daca mai tineti minte senzatia primelor vacante din copilarie, dar eu tocmai am retrait senzatiile de cand plecam de acasa de una singura, fara parinti, fara bunici… mai intai nitzel singura si infrigurata, atat la propriu cat si la figurat, si apoi atat de libera si senina 😛
Mai departeeee: sofer sibian cu vorba aia lina, cum au sibienii de nu stii cand vorbesc serios sau cand glumesc. Serios acuma, eu mi-am luat-o de doua ori in concediul asta, o data cu soferul si o data la prietena mea acasa, eu ma gandeam ca e posibil sa fie gluma si ei erau suparati in toata regula, o batranica de a mers fara bilet pana la Cozia si a prins-o soferul, in rest drum cu autocar, uitat pe geam, fumat la Pitesti, o mica neatentie a soferului pe valea Oltului si… Sibiiiiiiiu!!!
Prietena mea avea un pic de treaba asa ca m-am plimbat pana am inghetzat prin centrul vechi si apoi m-am bagat intr-o cafenea, Einstein pe nume, nu stiu ce renume are cafeneaua, dar mie mi-a placut renumele numelui ei :), si acolo am stat pe o canapea cu o cioco calda si o limonada cu apa cu bule vreo ora si jumate, o asteptam si pe prietena mea dar si pe limonada ca sa scape de bule… si am citit.
Si apoi m-a sunat prietena mea (e de fapt prietena prietenei mele, dar mi-am imaginat ca Aura mi-a facut-o cadou si mie imi place de ea si oricum m-am simtit ca o prietena a ei zilele astea, deci o sa ii zic asa) si am ajuns la ea acasa. O super casa…foarte faina, calda, ordonata si casoasa de nu imi mai venea sa plec, lasand la o parte ca prietena mea m-a rasfatat de numa numa… voi cei care cititi si ma stiti cat de cat… cred ca va imaginati cat de bine mi-a putut fi de pana si eu am constientizat ca sunt rasfatata?!
Si acum pe bullet-uri ca mi-am dat seama ca iese prea lung la cum ma intind eu…
Sambata:
- excursie cu autocarul
- plimbare, cafenea, citit
- mancat, barfit, citit, somnic (3h)
- mancat, cafenea 2, discutii, fum si oameni la prima vedere + un coleg de serviciu…
- acasa, discutii, fructe, citit, somnic (8-9)
Duminica:
- neatza, ceiutz, mic dejun, discutat o gramada
- piata, cumparaturi, nitzel plimbat, mancat iar
- citit, somnic (3h)
- mancat iar, plimbat prin targul de Craciun, ochit magnetzi
- cafenea 3, 2 prietene de-ale prietenei mele, ras, vorbit
- discutat un pic, citit, somnic (8-9)
Luni:
- neatza pe la 8 (ca ma apucase disperarea ca nu am apucat sa fac nimic), ceiutz, mancat, discutat
- plimbat prin targ, cumparat o gramajoara de carti de la Humanitas
- Muzeul Satului, plimbat, poze, lac, soare de toamna rece, jucat cu aparatul foto
- hai spre casa, pierdut autobuz la 3 minute, mers pe linia de tramvai pana la gradina zoologica
- luat autobuz, ajuns acasa in centru adica
- pierdut vremea prin targ (de una singura de data asta): chiurtosh, ales magneti intr-o „cutiutza” din aia de lemn (stiati ca au calorifer inauntru? 😛 foarte cald si bine), am mai ales si 2-3 tablouashe, am lasat o gramada de bani acolo (si acum ma simt vinovata fata de Cata a mea care face si ea si magnetzi si tablouashe, dar de entuziasm nu mi-am mai adus aminte atunci), curry wurst, cel mai frumos cer albastru inchis (de fapt cred ca era un cer de noapte filtrat prin luminile din Piata mare, cerul de dupa apus) pe care l-am vazut vreodata…
- acasa, mancat, vorbit, citit, vorbit, somnic
Marti – planuri mari…dar nu am mai apucat decat:
- trezit, mancat, discutat, citit vreo ora, bagaje, plimbat pe stradutze, 20 minute ultime cumparaturi in targ, mancat iar, luat sandwish-urile facute de prietena mea, aruncat in taxi si ajuns la autocar.
- drumul inapoi… greu si lung, dar am ajuns cu bine.
Concluzii
Nu am facut lucruri grandioase pt natiune, dar pentru mine a fost extraordinar.
Am avut 4 zile petrecute in orasul meu preferat, cu cineva care a avut grija de mine si fizic si spiritual, care m-a ajutat sa ma odihnesc, sa fac totul pe indelete, sa citesc si sa ma plimb agale pe stradutze sau prin Muzeul Satului… a fost cel mai frumos cadou pe care mi-l putea face I.
A fost ca o gura de aer proaspat, ca o spalare de creieri (de care sincer aveam nevoie), am plecat de acolo fiind de 1000 de ori mai bine decat eram cand plecasem din Bucuresti.
A fost ca si cum pentru 4 zile am avut o altfel de viata.
Acum sunt iar in povestea mea, cu fortze proaspete sa continuu sa o scriu.
De-ale Castorului... 