Missing Danutzu…

Dansand cu Danutzu la nunta mea… cu uitaturi si moace tipice pt noi si discutiile noastre… 😛

nu mai tin minte ce vorbeam ofc, dar mai tin minte melodia… 😀

Draga Carmen

…aceasta fiind pura coincidenta, in nici un caz c-as fi eu ‘cel mai rasfatzat de prieteni’ castor din lume :P…

o seara de castoritza…

…perfecta! 😛 🙂

…vorbit la telefon pe indelete, cum imi place mie, mers cu taxiutzul, Greentea, stat in curte, calduuutz si atat de placut – sper ca nu-i ultima seara asa pe anu’ asta :P, Carla Bruni, lumanarele, ceai Cherry Party, supa de broccoli, bruschete cu branza feta si masline – nu stiu cum am reusit sa-i spun „ataaat” chelneritzei cand mi-a explicat ca maslinele de pe bruschete sunt de fapt pasta de masline pe sub sau deasupra branzei feta =)), tort caramel cu inghetzata – am mancat toti dintr-o felie si ne-am batut pe caramel si bucatzele de coaja de portocala confiata, stat la taclale cu un Varsator – e atat de confortabil (cateodata :P) sa dai de unu’ cu aceleasi texte ca si tine, mai ales cand stabilesti sa te vezi la o anumita ora si el ajunge dupa 2 ore ca o floare si iti explica CUM a reusit :)), alte texte de la Varsator cetire: „Carmen e ca un bucatar gastronomique (stiti restaurantele alea nu?) bun, da’ te vezi rar cu el” – apropo de faptul ca eu gatesc foarte bine, spun unii :P, doar ca eu nu am mai gatit din iunie, „Carmen, stii? exista viata si in afara unei corporatzii…muncim si noi astia care nu suntem angajati in corporatzii” – apropo de insistentele mele ca el sa nu plece in Timisoara in noaptea asta sa ne mai vedem si maine, si apoi mers acasa cu Mika la maxim… prin Bucuresti noaptea. 😀

commitment la balacit

In seara asta mi-am inceput abonamentul cel shmecher la piscina & the rest. But mainly piscina. 

Dupa prima ora de inotat si relaxat cred ca isi merita toti banii aia multi de i-am dat :P, de m-a durut sufletul zau asa cand am vazut bonul de la card cu suma platita :))) 

Asa ca pt. urmatoarele 3 luni planuiesc sa merg… intr-un anume fel… nu spun cum ca dupa aia sigur nu o sa mai am chef sa ma tin de ce mi-am pus in gand… 😛

Wish me perseverance! 😀

Castoru’ cel delasator

vara asta…

  • am mers la Calimanesti la parintii lui Nico, cu ea si fetele si sotul ei :D, somnic, plimbare, si stat noaptea pe racoare de vorba in curte.
  • am fost la Rusalka cu colegii de munca: dezmatz total, nu am dormit aproape deloc, am dansat ca tampita ca in vremurile mele bune, acu’ ce sa zic daca a fost decorul perfect? in aer liber la mare noaptea?! 😛
  • am mers la Musetesti, un sat de pe langa Tg Jiu, Ranca un si-a luat tatii meu o casutza pt vacante.
  • am mers la concert la Aerosmith si am stat suficient de aproape de scena incat sa ma simt „langa” 🙂
  • pana la urma am mers la concert la Mika, la Mamaia, in varianta optima: io, Cata, dnul Castor plecat sambata la pranz si intors sambata noaptea dupa concert. Am descoperit ca imi place la nebunie omuletzul, si a fost un super concert, foarte bine gandit si antrenant, tot felul de chestii psihologice bagate pe ici pe colo in punctele esentiale, o super senzatie, de asemenea in aer liber la mare noaptea.
  • am mers la mare cu ambele noastre familii, pt prima oara de cand suntem impreuna: relaxant, pe ai nostri i-am pus la povesti si noi ne-am vazut de ale noastre 🙂
  • am iesit serile in parcuri, la terase, la film, la jucat canasta in parc…
  • si am mai mers la casa bunicilor de cateva ori, plecam si azi acolo.
  • cam slab bilantzul… hmmm… sa vad ce fac ca mai e un pic si se termina si vara asta 😛

azi

Incepand de azi, me are cont pe facebook 🙂 si asta din gresheala cumva…deoarece am uitat ca ma hotarasem la un moment dat „sa ii dau skip” si vroiam doar sa vad o poza a unui prieten.

Dar e foarte posibil sa moara neintretinut si nebagat in seama ca si contul meu de pe Twitter, facut acum vreun an.

Deoarece pe langa aversiunea mea aproape fizica fata de informatiile expuse vrei/nu vrei, si fata de extragerea atator informatii din orice legatura pe care o creezi „virtual”, pentru mine si cercul meu de prieteni si cunoscuti, toate astea mi se par un pic redundante, deocamdata imi ajunge un messenger pt comunicare cat mai aproape de lumea reala, un blog pt updates despre mine si un LinkedIn cat de cat orientat spre cariera.

Plus ca eu de abia am timp sa scriu cate ceva pe blog, daramite sa mai intretin jdamii de statusuri si jdamii de randuri de „prieteni”/prieteni si alte asemenea…

No bine…acuma plecand de la o replica pe care am auzit-o mai demult: „daca nu esti pe Facebook nu existi”, eu acum „sunt” pe Facebook, deci exist, deci de acum pot sa imi vad de ale mele? 😛

Va pupa castoru’

Ghici cum e cu planurile si realizarea lor :)

Nu a fost nici 25 sep., nici 20 dec., nici 21 ian., nici 7 feb. dar e aaaaaaazi? 😛

––––––––––––––––––––-

Maine de dimineata, luni, 1 martie 2010 ne vom trezi in casa noastra noua!

(sper ca e clar ca nu am planuit sa reusim sa terminam cu mutatul fix pe data asta, nu??? :P)

Avem asa: o canapea intr-un dormitor, o baie functionala (aproape, mai are Florinelu de montat ceva pe la chiuveta), o masa si niste scaune  in bucatarie, un storcator pt sucul meu de grapefruit din fiecare dimineata, o cana fierbator nou noutza, ceainicul si ceai verde… + plapuma mea si 4 perne noi noutze de la Ikea, un geamantan plin cu lucrurile strict necesare si un celalalt dormitor pliiiiin cu restul vietii mele (carti, haine, pantofi, oale si ulcele) si multe planuri… 🙂

Dar suntem fericiti si varza de obositi!!!

semneaza Castorii epuizati (cica maine ne intoarcem la munca dupa 2 saptamani de concediu =)) )

PS: si mai avem inca de carat la niste bagaje in seara asta (alea cu strictu’ necesar ca le-am lasat ultimele :D)… siiiii inca ceva… liftul nu a functionat nici ieri, nici azi, asa ca am carat ca bezmeticii urcand pe jos 8 etaje (aproape ii dau dreptate lu’ tata cand ma batea la cap sa nu ne luam apartament mai sus de etajul 2)!!!

Romeo si Julieta

Povestea e veche de cand lumea, scrisa de un englez

Adaptata pentru musical in 2001, de un francez, la Paris

Pusa in scena de o echipa de realizatori din Ungaria

Actori, muzicieni, dansatori romani

La Teatrul National de Opereta!

Inceputul…

Spectacolul este impecabil, povestea, tensiunea, dorinta de iubire si drama ating atat de natural spectatorii, siii…totusi…

muzica, vocile, interpretarea actorilor si a orchestrei iti dau o stare de bucurie, de entuziasm si de dorinta de viata mai mult decat mi-am putut imagina ca pot obtine din Romeo si Julieta!

Melodia mea preferata, dar cu interpretarea din musicalul francez, original…

Interpretul meu preferat: Filip Ristovsky – Mercutio !

Am ajuns total intamplator la Romeo si Julieta, intr-o vinere in care ma gandeam ca nu prea am ce face si o prietena m-a intrebat daca as vrea sa merg la acest spectacol. Dupa ce fusesem la TNB la Romeo si Julieta si plecasem la pauza pentru ca nu mi-a placut deloc sentimentul de misto prostesc si vulgar pe care il transmiteau de pe scena, precum si o sala de pushtani care se tavaleau pe jos de ras la o poveste care in esenta ei ar putea sa te faca sa plangi… mi-am zis: „Hai sa mai incerc o data!” siiiiii… cred ca a fost intr-un fel… de m-am dus a doua zi si am mai luat bilete o data! 🙂 Acum tocmai l-am vazut a doua oara si sincer, m-as mai duce de cateva ori. Scuzati calitatea ultimului filmuletz, dar a fost singurul pe care l-am gasit :).
Are 2 distributii pe fiecare personaj, si mie mi-a placut cea cu Mihai Mos, Simona Nae, Ernest Fazekas, Filip Ristovski, Adrian Nour, Raluca Stoica, Adina Sima, Daniel Iordachioaie, Andras Demeter.
E un spectacol care merita sa fie vazut! 😛

Pe indelete prin muzeul satului…

incercand sa aduc o moara la viata…

cer de dupa-amiaza de noiembrie…

cred ca eram asa de relaxata ca pana si o pisicutza a venit langa mine cand am strigat-o…

si apoi cand s-a plictisit, a plecat uitandu-se cu dor inapoi…

azuriul invers de unde te-ai astepta…

blandete canina… in somn si de la distanta of course 🙂

o alee…

peisaj pe drum…

siamezi…sau 2 in 1 😛

o moara de apa…

floricele…

perspective… si un pic de albastru intens in ultima…

cursul apei…

frunzeee…

frunze…detaliu

portret… (tot cu zoom-ul 🙂 )

ultimele frunze la locul lor…

si… cum as vedea eu… un pod 🙂

persosibiu…

Daca-i 1 decemberie, pai atunci e Sibiu. Asta e al doilea an si am descoperit ca imi place ideea si am sa incerc sa ma tin de „program”…

Inceput

Am plecat de acasa in my electoral outfit… total intamplator… cu o geanta cumparata din mall vineri seara si cu niste adidasi cumparati acum vreun an si nepurtati nici macar o singura data. Deh asteptau si ei (alegerile…) geanta potrivita, precum si plecarea la Sibiu…

Am facut rezervare de joi pt autocarul de sambata dimineata la 6:30.Vineri noapte m-am culcat la 2:30 si am incercat sa ma trezesc la 4:30. Nu am reusit. Am plecat pe la 6  – 6:05 din fata blocului cu dl. Castor intr-o agitatie teribila, deoarece erau sanse bune sa pierd autocarul, rezervarea deja o pierdusem pt ca ar fi trebuit sa fiu acolo la 6:10. Am ajuns la 6:28, am prins ultimul loc din autocar, si dupa ce ca avusesem noroc cu carul (de am ajuns din Timpuri Noi la autogara Militari in 17 minute), am avut si locul pe care mi-l doream: in randul din dreapta, in fata, locul de la geam…

Asa ca am mers cu autocarul, ca nu mai e tren direct spre Sibiu, de una singura, si am realizat ca ma simteam ca in vacanta, nu stiu daca mai tineti minte senzatia primelor vacante din copilarie, dar eu tocmai am retrait senzatiile de cand plecam de acasa de una singura, fara parinti, fara bunici… mai intai nitzel singura si infrigurata, atat la propriu cat si la figurat, si apoi atat de libera si senina 😛

Mai departeeee: sofer sibian cu vorba aia lina, cum au sibienii de nu stii cand vorbesc serios sau cand glumesc. Serios acuma, eu mi-am luat-o de doua ori in concediul asta, o data cu soferul si o data la prietena mea acasa, eu ma gandeam ca e posibil sa fie gluma si ei erau suparati in toata regula, o batranica de a mers fara bilet pana la Cozia si a prins-o soferul, in rest drum cu autocar, uitat pe geam, fumat la Pitesti, o mica neatentie a soferului pe valea Oltului si… Sibiiiiiiiu!!!

Prietena mea avea un pic de treaba asa ca m-am plimbat pana am inghetzat prin centrul vechi si apoi m-am bagat intr-o cafenea, Einstein pe nume, nu stiu ce renume are cafeneaua, dar mie mi-a placut renumele numelui ei :), si acolo am stat pe o canapea cu o cioco calda si o limonada cu apa cu bule vreo ora si  jumate, o asteptam si pe prietena mea dar si pe limonada ca sa scape de bule… si am citit.

Si apoi m-a sunat prietena mea (e de fapt prietena prietenei mele, dar mi-am imaginat ca Aura mi-a facut-o cadou si mie imi place de ea si oricum m-am simtit ca o prietena a ei zilele astea, deci o sa ii zic asa) si am ajuns la ea acasa. O super casa…foarte faina, calda, ordonata si casoasa de nu imi mai venea sa plec, lasand la o parte ca prietena mea m-a rasfatat de numa numa… voi cei care cititi si ma stiti cat de cat… cred ca va imaginati cat de bine mi-a putut fi de pana si eu am constientizat ca sunt rasfatata?!

Si acum pe bullet-uri ca mi-am dat seama ca iese prea lung la cum ma intind eu…

Sambata:

  • excursie cu autocarul
  • plimbare, cafenea, citit

  • mancat, barfit, citit, somnic (3h)
  • mancat, cafenea 2, discutii, fum si oameni la prima vedere + un coleg de serviciu…
  • acasa, discutii, fructe, citit, somnic (8-9)

Duminica:

  • neatza, ceiutz, mic dejun, discutat o gramada
  • piata, cumparaturi, nitzel plimbat, mancat iar
  • citit, somnic (3h)
  • mancat iar, plimbat prin targul de Craciun, ochit magnetzi

  • cafenea 3, 2 prietene de-ale prietenei mele, ras, vorbit
  • discutat un pic, citit, somnic (8-9)

Luni:

  • neatza pe la 8 (ca ma apucase disperarea ca nu am apucat sa fac nimic), ceiutz, mancat, discutat
  • plimbat prin targ, cumparat o gramajoara de carti de la Humanitas
  • Muzeul Satului, plimbat, poze, lac, soare de toamna rece, jucat cu aparatul foto
  • hai spre casa, pierdut autobuz la 3 minute, mers pe linia de tramvai pana la gradina zoologica
  • luat autobuz, ajuns acasa in centru adica
  • pierdut vremea prin targ (de una singura de data asta): chiurtosh, ales magneti intr-o „cutiutza” din aia de lemn (stiati ca au calorifer inauntru? 😛 foarte cald si bine), am mai ales si 2-3 tablouashe, am lasat o gramada de bani acolo (si acum ma simt vinovata fata de Cata a mea care face si ea si magnetzi si tablouashe, dar de entuziasm nu mi-am mai adus aminte atunci),  curry wurst, cel mai frumos cer albastru inchis (de fapt cred ca era un cer de noapte filtrat prin luminile din Piata mare, cerul de dupa apus) pe care l-am vazut vreodata…
  • acasa, mancat, vorbit, citit, vorbit, somnic

Marti – planuri mari…dar nu am mai apucat decat:

  • trezit, mancat, discutat, citit vreo ora, bagaje, plimbat pe stradutze, 20 minute ultime cumparaturi in targ, mancat iar, luat sandwish-urile facute de prietena mea, aruncat in taxi si ajuns la autocar.

  • drumul inapoi… greu si lung, dar am ajuns cu bine.

Concluzii

Nu am facut lucruri grandioase pt natiune, dar pentru mine a fost extraordinar.

Am avut 4 zile petrecute in orasul meu preferat, cu cineva care a avut grija de mine si fizic si spiritual, care m-a ajutat sa ma odihnesc, sa fac totul pe indelete, sa citesc si sa ma plimb agale pe stradutze sau prin Muzeul Satului… a fost cel mai frumos cadou pe care mi-l putea face I.

A fost ca o gura de aer proaspat, ca o spalare de creieri (de care sincer aveam nevoie), am plecat de acolo fiind de 1000 de ori mai bine decat eram cand plecasem din Bucuresti.

A fost ca si cum pentru 4 zile am avut o altfel de viata.

Acum sunt iar in povestea mea, cu fortze proaspete sa continuu sa o scriu.

zile grele…

… pt castorei 🙂

In ultimele 9 zile (maine included) eu si cu dl. Castor nu ne-am vazut decat in 2 seri si atunci cam cate 2-3 ore :P. Cred ca e cea mai lunga perioada in care nu am stat „dintzos langa dintzos”.

Castoritza a muncit, a citit si a dormit, s-a vazut cu prieteni, a iesit dupa program cu colegi de munca, a fost la Sibiu si acum inapoi la capitala… iar dl. Castor a fost in Germania, la Botosani, la Tg. Jiu, la Paris si acum e inca acolo, intr-un restaurant pe o stradutza, de pe langa Tour Eiffel si sa pregateste sa mearga sa doarma intr-un hotel la Versailles 🙂 … moaama si eu care de abia astept sa se intoarca!

Maine as vrea sa povestesc cum a fost la Sibiu, ca desi dintzosu’ nu a fost cu mine, a fost super-hiper-super-extra bestial, un concediu „pe indelete” si plin de rasfatzuri multzumita lui I, care pe langa cele insirate de mine mai demult, altele vazute si simtite de mine acum, mai are si o super casa si o super familie… 😛 Sper sa apuc sa pove 🙂

« Older entries