„Participate joyfully in the sorrows of the world. We cannot cure the world of sorrows, but we can choose to live in joy.”
Joseph Campbell
42
noiembrie 25, 2009 la 3:54 pm (Zi de zi)
„A successful marriage requires falling in love many times, always with the same person.”
Mignon McLaughlin
si mai cere sa mai reiei din cand in cand si primul vals ca happily married couple!
(ai prins ideea domnule Castor? 😛 tztztz…au trecut 2 ani, 1 luna si 5 zile de cand l-am dansat ultima oara…)
41
noiembrie 22, 2009 la 10:08 pm (Zi de zi)
„Mediocrity knows nothing higher than itself, but talent instantly recognizes genius.”
Arthur Conan Doyle
Azi s-au facut 12 ani de cand s-a dus Michael Hutchence.
And… Bono’s fictional conversation with him:
Hai te rog voteaza!
noiembrie 21, 2009 la 1:37 pm (intamplate)
Gandeste! Alege! Voteaza!
Foloseste-ti dreptul de a-ti spune opinia!
Fa-ti datoria de a contribui cu parerea ta care conteaza!
Voteaza raul cel mai mic sau binele cel mai mare, dintre candidati, asta daca simti ca „nu ai cu cine vota”!
Dar voteaza! Minimizeaza riscul de a decide altii pt noi!
Te rog!
PS: si asta e valabila… in orice echipa ai face parte 😛… ah da… si impreuna cu responsabilitatea aferenta 🙂
40
noiembrie 19, 2009 la 9:05 pm (Zi de zi)
„But there is suffering in life, and there are defeats. No one can avoid them. But it’s better to lose some of the battles in the struggles for your dreams than to be defeated without ever knowing what you’re fighting for.”
Paulo Coelho
„One cannot be deeply responsive to the world without being saddened very often.„
Erich Fromm
39
noiembrie 18, 2009 la 8:52 pm (Zi de zi)
„The bitterest tears shed over graves are for words left unsaid and deeds left undone.”
Harriet Beecher Stowe
38
noiembrie 15, 2009 la 6:30 pm (Zi de zi)
„Life is a process of becoming, a combination of states we have to go through. Where people fail is that they wish to elect a state and remain in it. This is a kind of death.”
Anais Nin
37
noiembrie 12, 2009 la 3:30 pm (Zi de zi)
„And in the end, it’s not the years in your life that count. It’s the life in your years.”
Abraham Lincoln
„And we should consider every day lost on which we have not danced at least once. And we should call every truth false which was not accompanied by at least one laugh.”
Friedrich Nietzsche
Sa nu-i uitam…
noiembrie 10, 2009 la 9:31 pm (intamplate)
„Nu stiu altii cum sunt, dar eu…”
De cativa ani incoace tot remarc cum dispar unul cate unul oameni importanti din viata mea. Oameni care mi-au marcat copilaria, viata, care m-au facut sa rad, sa plang, sa ma bucur, sa descopar si sa apreciez ce inseamna valoare, pasiune, umor, sa cred si sa sper alaturi de cineva, pentru cineva. Sunt oameni care au lasat ceva in urma si, total intamplator, au lasat ceva in mine. Sunt oameni pe care i-am lasat sa ma atinga.
Pe masura ce ei pleaca, eu descopar ca, nemaifiind in contact cu ei, cumva peste mine se aseaza alti oameni, alte experiente, alte momente frumoase si nu numai, si mi-e frica. Mi-e frica sa nu-i uit. De asta acum vreo 2 ani am inceput sa scriu intr-un fisier txt de pe desktopul meu si intitulat NuUita.txt, pe cei cativa oameni care se duc si pe care nu vreau sa ii uit. Lame… stiu… 😛
Pe langa oameni din familia mea, bunicii mei si multi dintre oamenii care mi-au luminat zilele si serile de copil, exista si cativa oameni ‘publici’, dar care au insemnat ceva si pt mine printre care: Ayrton Senna, Kurt Cobain, Florian Pittis si de azi, Gheorghe Dinica. 😦
Pe mine m-a legat ceva special de Gheorghe Dinica, nu stiu de ce, nu stiu cum, dar era un om cu care intotdeauna fie pe scena, fie la televizor, fie intr-un film, legam ceva, rezonam cumva. Ma termina gandul ca nu o sa il mai vad in viata niciodata, ca nu va mai putea crea in nimeni ceea ce crea de obicei in oameni. Stiu ca multa lume nu intelege, stiu ca multa lume e detasata, dar, cel putin in ultimii ani, exista atat de putine lucruri care ma misca, care ma ating cu adevarat in interiorul sufletului meu incat cand vad ca se duc oameni care au reusit sa faca asta pt mine… ma intristez cumplit.
Florinelu’ zice ca in momentul in care vede ca oamenii cu care ne-am trait viata de pana acum se duc, isi da seama ca si noi ne ducem… ca incet, incet imbatranim, iar eu ma gandesc ca devenim generatia care ar trebui sa ii marcheze, sa ii influenteze pe cei ce sunt acum cum am fost si noi.
Pe de alta parte, pe mine de fiecare data ma apuca regretele, ca nu am stat mai mult de vorba, ca nu am dat mai multa atentie ultima oara cand ne-am intalnit fie fata in fata, fie de o parte si de alta a scenei, regrete, de exemplu, ca nu imi mai aduc aminte ultima piesa pe care am vazut-o cu Gheorghe Dinica sau ultima oara cand i-am auzit vocea care ma misca de fiecare data cand o aud.
Ma mai gandesc ca, totusi, fata de generatia actuala de copii si tineri, noi suntem norocosi ca am avut de cine sa fim atinsi si apoi cu atat mai mult resimt pierderea.
Ma mai gandesc de fiecare data ca ar trebui sa fiu mai atenta si sa petrec mai mult timp si mai multe momente cu oamenii pe care ii iubesc si care imi fac bine si nu cu … ce-mi cheltui nervii in ultima vreme.
Eh… pana una alta „sa mergem sa-i cantam cantarea”… si „zii una mai vesela… ca mi se rupe sufletul” 🙂
De-ale Castorului... 