De-ale Castorului…

Am ajuns acasa pe la 9 seara si ca de obicei m-am uitat in casutza postala… unde gasesc mereu facturi sau ziare publicitare. Apoi mi-a sarit in ochi, la avizierul administratiei, prinsa intr-un colt, o scrisoare din al carei destinatar nu se vedea decat prenumele, identic cu al meu…bineinteles ca, convinsa fiind ca ar fi fost o prea mare coincidenta sa fie altcineva cu acelasi nume, am luat scrisoarea sa vad despre ce e vorba.

In primul rand imi era intr-adevar adresata mie 😛 si apoi era venita din partea fostei prietene a unui prieten de-al meu, plecata din Bucuresti de vreo jumatate de an si cu care nu am mai vorbit aproape de cand a plecat.

A fost foarte placuta senzatia… pt ca acum o saptamana cand prietenul asta al meu mi-a cerut sa ii spun adresa exacta, pentru prietena lui, primul meu gand a fost ca o sa imi scrie o scrisoare, in urma unui mai vechi post de-al meu, iar atunci nu ma gandeam decat ca „I knew iiiiiit!” :P.

Nu va puteti imagina cat de emotionata si de curioasa am putut sa fiu cand am deschis plicul ala (care evident ca nu s-a deschis asa de usor :D). A fost ca o dorinta implinita. A fost ca o surpriza surpriza, din aia pe bune, de nu ai nici cea mai vaga idee ce o sa se intample, doar ca stii ca „e de bine”.

Foarte faina scrisoarea, faina si senzatia mea citind-o, si pentru ca inceputul spunea cam asa: „Draga Carmen, as fi vrut sa fiu langa tine acum sa iti vad expresia dupa ce ai primit scrisoarea asta”, va spun ca am fost super incantata, am avut un zambet larg pe fata toata seara, siii… ma apuc de scris scrisori!!! Multumesc L. ;)!