32

octombrie 28, 2009 la 11:52 am (Zi de zi)

„If you aren’t good at loving yourself, you will have a difficult time loving anyone, since you’ll resent the time and energy you give another person that you aren’t even giving to yourself.”

Barbara De Angelis

3 comentarii

  1. Soso said,

    octombrie 28, 2009 la 2:13 pm

    Castoritza draga, ma inclin si multumesc!
    Melodia de la postingul trecut imi e d-atunci in favorites si-mi potriveste de fiecare data un zambet pe fata.
    Si iata ca monitorizez deja ce misca pe blogul tau, asa s-ar putea sa ne mai vorbim :).
    Daca e sa-ti raspunda Soso-Ratiunea la cele de mai sus, consider ca e necesar cumva sa te iubesti pe tine (excludem sper orice nuanta egoista) pentru ca asa ai ajunge la un echilibru interior cu tine insuti si, teoretic, ai toate sansele sa te arati lumii demna de a fi privita, indragita si de ce nu…iubita! Ca cine mai are timp si chef sa ne prefaca in talere desavarsite?!…
    Daca e sa-ti raspunda Soso-Simtirea la acelasi lucru, iti spun ca timpul si consumul (a se citi „energia” daca pare prea sensibil) oferite unui om iubit mi se intorc, neconditionat, ca un bumerang magic, in chip de milioane de secunde in care sa-mi infasor rostul si de vise inaripate in noapte care sa-mi daruiasca energia pentru zi. Asta cand pot fi oferite :).
    Tu ce zici de ce zice tanti asta Barbara?

    Răspunde

  2. castoritza said,

    octombrie 30, 2009 la 10:26 am

    Eu nu cred ca exista iubire fara cunoastere. Adica nu te poti iubi sau nu poti iubi pe cineva fara sa il cunosti si fara sa il accepti asa cum e el cu adevarat.
    Mai cred ca pentru a reusi sa cunosti pe cineva/sau pe propria persoana trebuie intai si intai sa ii acorzi atentie. Iar atentia se acorda cu un efort.

    Daca nu esti capabil sa ai rabdare cu tine, sa te cunosti si sa te accepti asa cum esti, tu care teoretic iti esti cel mai la indemana, pai ce efort ai fi dispus sa depui pt altii ?
    Si daca l-ai depune nu ai fi tot timpul constient de cat te chinui pentru altii (fata de cat de putin investesti in tine)?
    Imediat dupa ce te apuci sa investesti in altii apare necesitatea unui ROI foarte mare, avand asteptarea (inconstienta cred eu) ca altii sa iti dea si ceea ce tu nu iti dai.
    Si daca… ceilalti iti dau, ceea ce iti dau nu este niciodata indeajuns, ca sa iti acopere si ceea ce nu iti dai tu.
    Si atunci tot timpul ti se pare ca « nu merita », pentru ca nu acopera golul interior.

    Cam asa… cred eu 🙂
    Si da, ma refer la o iubire de sine fara nici un fel de nuanta de egoism.
    Si daca e sa ma refer la iubirea impartasita… daca ajungi sa te identifici cu cuplul atunci e ca si cum ti-ai da tot tie, ca si cum ai avea 2 de « tu », sau o singura persoana mai mare si mai incapatoare si mai darnica, si de aici sentimentul extraordinar de magic pe care il ai cand te implici pentru si in omul iubit…

    Ma gandeam adineauri, recitind ce tocmai am schitat, ca ceea ce tocmai am scris vine din Castoritza « Simtirea » :), adica eu asa simt, am atat de in mine chestia asta incat mi-a fost foarte greu sa extrag ceea ce simt cu adevarat si sa pun in cuvinte, de aici poate imaginea de foarte rational care razbate din cuvintele mele. Sau poate doar, nu ma pricep atat de bine sa-mi extrag si sa-mi delimitez gandurile… 😛

    Si ca sa fim in ton… E foarte bine primit si simtit tot ce „investesti” tu in mine! Multumesc! Nu stiu cu ROI-ul cum stam… dar in fine asta e variabil in functie de momentul in care il evaluam 😛 Bine ai venit in lumea mea!

    Răspunde

  3. castoritza said,

    octombrie 30, 2009 la 10:26 am

    Doamne cat am putut sa scriu… :-))
    Vorba lunga frate!

    Răspunde

Lasă un comentariu