31

octombrie 23, 2009 la 9:08 am (Zi de zi)

„The moment you think you understand a great work of art, it’s dead for you.”

Oscar Wilde

Hmm… so, what happens when you think you really know someone? 🙂

2 comentarii

  1. Soso said,

    octombrie 24, 2009 la 9:36 pm

    …stii ce se intampla cu mine?…creierul se despica in milioane de bucati pentru a pierde urma oricarei ratiuni, iar inima de multiplica in milioane de bucati doar pentru a cuprinde dorul…de el, de dragoste, de desavarsit…
    este doar o impresie atat de clara si de conturata ca intr-adevar cunosti pe cineva, incat ajungi sa crezi cu toata fiinta ca tu esti a lui si e al tau si ca totul va fi bine de acum/atunci incolo…dar…apare „dar-ul” care nu e un „cadou” ci e un „insa” pe care, din perspectiva realitatii sfasietoare, il putem numi si „asta e viata”

    Răspunde

  2. castoritza said,

    octombrie 28, 2009 la 11:18 am

    Eu nu-s chiar asa de convinsa ca prima parte a descrierii tale s-ar mai fi intamplat, daca nu ar fi existat o multime de « dar »-uri inainte, precum si asteptarea altora dupa…”dar”-uri care fac ca dorinta de apartenenta si cunoastere reciproca sa imboboceasca atat de tare intr-un mod dureros si placut…incat la primul semn de implinire aceasta infloreste intr-o mie de petale care pica si se ofilesc cateodata chiar inainte sa atinga pamantul…si pe urma, iar o luam de la capat… 🙂

    Intrebarea mea se referea la ce se intampla cand de la un moment incolo nu mai exista „dar”-uri. Ce se intampla cand realizam ca cineva nu mai are surprize pt noi… nu cumva „moare” pt noi ?

    Pe de alta parte ce ai spus tu e: Atat de frumos spus…
    Demult nu m-au mai miscat niste cuvinte scrise pe un ecran, asa cum m-au atins cuvintele tale…
    Oare o fi pentru ca eu habar nu am cine esti si probabil ca nu o sa stiu vreodata (asta pe langa frumusetea si coerenta absoluta a mesajului 🙂 )?
    Oare prefer sa nu te aflu vreodata pentru a beneficia la fiecare comentariu al tau de aceasta atingere?
    🙂

    Răspunde

Lasă un comentariu